Concepte in psihoterapia integrativa

Concepte in Psihoterapia Integrativa reprezinta un material introductiv in paradigma integrativa.Termenul “integrativ”, asa cum este utilizat in abordarea specifica a psihoterapiei integrative, imbraca mai multe semnificatii. In primul rand, se refera la procesul de integrare a personalitatii, care presupune ajutorul oferit clientilor spre a deveni constienti si pentru a asimila continuturile starilor Eului, fragmentate si fixate, intr-un Eu neopsihic integrat, urmarind o dezvoltare de sine care sa reduca folosirea mecanismele de aparare si a unui anumit scenariu de viata,  propunand o pozitie de reangajare in viata, in relatii sociale si intr-o viata plina de contact. Acest proces presupune crearea unui intreg, astfel incat aspectele pierdute ale Eu-lui, inconstiente si nerezolvate, sa faca parte dintr-un Sine coeziv. (Erskine & Trautmann, 1993)

Integrativ

“Integrativ” se refera, de asemenea, la integrarea teoriei – aducerea laolalta a abordarilor psihoterapeutice din punct de vedere afectiv, cognitiv, comportamental, fiziologic si sistemic. Un alt punct central in psihoterapia integrativa, este stabilirea daca fiecare dintre aceste domenii – afectiv, comportamental, cognitiv, fiziologic – este deschis sau inchis contactului (intern sau extern) si aplicare unor metode care sa le intensifice (Erskine, 1975, 1980, 1982a). Conceptul de contact -intern si extern – este folosit in perspectiva dezvoltarii umane, in care fiecare faza a vietii prezinta sarcini de dezvoltare importante, o sensibilitate unica in relatiile cu ceilalti, si oportunitati pentru noi achizitii. Termenul de psihoterapie integrativa, asa cum este folosit in acest articol, cuprinde ambele semnificatii.

Psihoterapia integrativa ia in considerare mai multe abordari ale functionarii umane: psihodinamica, centrata pe client, behaviorista, terapie familiala, terapia Gestalt, terapia corporala influentata de Reich, terapia fondata pe teoriile relatie-obiect, teoria psihanalitica a Sinelui, Analiza Tranzactionala – care reprezinta soclul principal al teoriei si a metodei noastre.
Fiecare dintre acestea ofera o explicatie valabila a functionarii si a comportamentului psihologic si fiecare dintre ele ofera o valoare in plus cand este integrata selectiv in celelalte. (Erskine & Moursund).

Contact si relatii

Una dintre premisele principale ale psihoterapiei integrative este ca nevoia de relatie constituie o experienta esentiala in motivatia comportamentului uman, iar contactul este mijlocul prin care este satisfacuta această nevoie. Subliniem importanta contactului atunci cand folosim gama de modalitati mai sus mentionate. Contactul are loc in interior(intern) si in exterior(extern): el implica o deplina conștientizare a senzatiilor, sentimentelor, activitatii senzorio-motorii, gandurilor si amintirilor care se produc in interiorul individului, si trecerea spre constientizarea deplina a evenimentelor exterioare asa cum sunt inregistrate de organele senzoriale.

Contact intern și extern

Prin contact intern și extern, experientele fac obiectul unui continuu proces de integrare. Atunci cand contactul este intrerupt, nevoile nu sunt satisfacute. Atunci cand o nevoie nu este satisfacuta la un moment dat sau nu se încheie într-un mod cât mai natural, ea va cauta o incheiere artificiala, care va diminua lipsa de confort (datorata unei nevoi nesatisfacute).
Aceste “incheieri” artificiale sunt substanta reactiilor de supravietuire si a alegerii scenariilor de viata pe cale sa se fixeze.

Ele sunt evidente in cazul negarii afectului, a schemelor comportamentale devenite obisnuințe, a inhibițiilor de ordin neurologic din corp, a credintelor limitative care incorseteaza spontaneitatea si flexibilitatea, in rezolvarea problemelor si in relatia cu ceilalti.

Fiecare intrerupere defensiva a contactului impiedica constientizarea. (Erskine, 1980; Erskine & Trautmann, 1993)

De asemenea, contactul se refera la calitatea tranzactiilor schimbate intre doua persoane: constiinta simultana de sine si a interlocutorului, o intalnire sensibila cu celalalt, și o recunoastere autentica a propriului Sine.

Psihoterapia integrativa coreleaza constructe de la numeroase si diferite scoli teoretice. Pentru ca o teorie sa fie integrativa, nu doar eclectica, ea trebuie sa separe  conceptele si ideile care nu sunt coerente in plan teoretic, pentru a forma un nucleu de constructe bine organizate, care sa informeze si sa ghideze procesul psihoterapeutic. O trecere in revista a literaturii psihologice si psihoterapeutice releva ca cel mai consistent concept intalnit este conceptul de relatie. (Erskine, 1989).

De la inceputul unei teorii a contactului, propusa de Laura și Frederick Perls (Perls, 1944; Perls, Hefferline & Goodman, 1951) trecand prin Rogers si prin terapia sa centrata pe client (1951), premisa lui Fairbairn, conform careia oamenii cauta relatia inca de la inceputul vieții si pe tot parcursul acesteia, accentul lui Sullivan pus asupra contactului interpersonal, teoriile relatiei la Winnicott si Guntrip, (1971), si aplicațiile clinice corespondente, teoriile lui Berne despre Starile Eului si Scenariul de viata, (1961, 1972), Kohut (1971, 1977) si aplicarea, prin succesorii sai, a “chestionarului empatic sustinut” (Stolorow, Brandschaft & Atwood, 1987, p. 10), teoriile relatiei dezvoltate de Stone Center (Bergman, 1991; Miller, 1986; Surrey, 1985), filozofia relatiei Eu- Tu, a lui Buber (1923/1958), a existat o intreaga succesiune de profesori, scriitori si terapeuți, care au subliniat faptul ca relatiile – atat in primii ani de viata, cat si la maturitate – sunt sursa a ceea ce da sens si validare Sinelui.

Literatura de specialitate privind dezvoltarea umană conduce la intelegerea faptului ca sentimentul de sine si stima de sine emerg contactului in relatie. De la fundamentul teoretic al contactului in relatie, legat de conceptul lui Berne (1961) de la Starile Eului (si mai ales de la Starile Eului Copil fixate) (Erskine, 1987, 1988; Trautmann & Erskine, 1981) provine focusarea pe dezvoltarea coplului. Lucrarile lui Stern (1985, 1995) si ale lui Bowlby (1969, 1973, 1980) au o influenta asupra perspectivei integrative, in mare masura datorita accentului lor asupra atasamentului timpuriu și asupra nevoii naturale, pe tot parcursul vietii, de a fi în relatie. Bowlby a subliant importanta legaturilor fizice timpurii care se prelungesc  creand un nucleu visceral din care se vor naste experientelor Sinelui si ale celuilalt. Cand un astfel de contact nu se produce in acord cu nevoile relationale ale copilului, se va produce o aparare fiziologica impotriva pierderii contactului (Fraiberg, 1982).

Psihoterapia integrativa recurge la multiple perspective asupra functionării umane, insa intotdeauna plecand de la principiul ca relatia client/terapeut este cruciala. Conceptele de contact in relatie, starile Eului, functia intrapsihica, transfer si tranzactii, nevoi relationale si reciprocitate afectiva, procesul de dezvoltare si Scenariu de viata se situeaza in centrul teoriei noastre integrative. Psihoterapeutul  foloseste propriul Sine stimuland in client procesul de dezvoltare și integrare a contactului, in satisfacerea nevoilor relationale (Erskine, 1982a).

Procesul numit armonizare(acordaj) este de o importanta primordiala, implicand nu doar o focalizare pe ganduri, sentimente, comportamente sau senzatii fizice, dar si pe ceea ce Stern a numit (1985) “afectele vitalitatii” (p. 156). Scopul nostru este crearea experientei unei conexiuni neintrerupte cu sentimentele. Dezvoltarea sentimentului de sine al clientului si sentimentul de a fi in relatie par a fi cruciale in procesul de integrare, mai ales cand au existat traume specifice, care au fragmentat Eul si cand anumite aspecte ale Sinelui au fost refuzate, negate din cauza intreruperilor cumulative in  contact in relatie. (Erskine, 1991a, 1993, 1994).

Premisa centrala a practicii psihoterapiei integrative este ca integrarea se poate produce printr-o varietate de modalitati – afective, comportamentale, cognitive si fiziologice (Erskine, 1975, 1980) – dar intr-o maniera si mai eficienta atunci cand exista o relatie terapeutica interpersonala, respectuoasa si in contact. (Erskine, 1982a). Ancheta, armonizarea si implicarea sunt metode orientate pe relatie, care faciliteaza contactul.

Metode – Ancheta

In cadrul anchetei se pleaca de la ipoteza ca terapeutul nu cunoaste nimic din ceea ce a trait clientul si ca trebuie sa faca un efort continuu pentru a ntelege sensul subiectiv al comportamentului clientului si al procesului sau intrapsihic. Procesul anchetei presupune ca terapeutul sa fie deschis spre descoperirea perspectivei clientului, in timp ce clientul descopera sentimentul sau de sine, cu  fiecare intrebare pusa de catre terapeut, intrebari menite sa creasca gradul de conștientizare al clientului.

Prin explorarea cu respect a experientei fenomenologice a clientului, acesta va deveni din ce in ce mai constient de nevoile sale relationale, de sentimentele si comportamentele sale, actuale si arhaice. Afectele, gandurile, fantasmele, credintele Scenariului, miscarile sau tensiunile corporale, sperantele si amintirile care au fost mentinute in afara campului conștiintei, sunt constientizate. Datorită acestei constientizari crescute si a non-activarii defenselor interne, nevoile si sentimentele posibil ramase fixate sau nerezolvate din cauza trairilor anterioare, vor putea fi integrate unui Sine mult mai in contact.

Subliniem fptul ca procesul  anchetei este la fel de important, daca nu mai important, ca si continutul acesteia. Investigatia, intrebarile terapeutului trebuie sa empatizeze cu experienta subiectiva a clientului, pentru a fi eficiente in descoperirea și evidentierea fenomenelor interne si in descoperirea intreruperilor de contact, interne si externe.

Acest tip de ancheta necesita un interes real referitor la experientele subiective ale clientului si la modalitatea acestuia de a le da sens. Procesul anchetei include intrebari despre ceea ce simte clientul in timp ce vorbeste, ce a experimentat – el si altii(inclusiv psihoterapeutul), și ce semnificatii sau ce concluzii trage din acest lucru. Experienta noastra arata ca clientii vor revela fantasme reprimate si dinamici intra-psihice non constiente, cand intrebarile sunt puse cu sensibilitate. Acest lucru permite, atat clientului cat si terapeutului, o intelegere gradata a clientului, experientele pe care el/ea le-a trait, cand sau cum a intrerupt contactul.

In ceea ce priveste fricile clientului, anticiparile si asteptarile sale, ancheta terapeutica scoate la lumina transferul din prezent sau trecut , defensele arhaice si rupturile relaționale. In cadrul perspective integrative, transferul poate fi vazut astfel:

1. mijloacele prin care clientul isi poate descrie trecutul, nevoile sale de dezvoltare care au suferit un esec si mecanismele de aparare care au fost create pentru a compensa.

2. rezistenta in a-si aminti si, in mod paradoxal, o punere inconstienta in act a evenimentelor traite in copilarie (relația care se repetă).

3. expresia unui conflict intrapsihic si dorinta de a ajunge la satisfacerea nevoilor relationale si la intimitate in relatii – relație necesara, din punct de vedere terapeutic.

4.  expresia cautarii psihologice universale constand din organizarea experientei si atribuirea unui sens.

Această viziune integrativă a transferului este esentiala pentru a explica transferul asupra relatiei care se repeta (Stern, 1994);  tranzactiile pot fi de natura non-transferentiala si pot privi doar relatia acum si aici dintre terapeut si client. (Erskine, 1991c).

Ancheta poate include o explorare a conflictelor intrapsihice si ale trairilor din copilarie, continuand cu o serie de intrebari referitoare la trecut, la momentul cand a avut loc experienta, la natura relatiilor importante din viata persoanei. Prin aceasta ancheta, exploram credintele cuprinse in Scenariu, comportamentele, fantasmele si experiențele care le-au intărit(Erskine&Zalcman, 1979).
Bach, S. (1985) Narcissistic states and the therapeutic process. New York : Jason Aronson

Bary, B.B., & Hufford, F.M. (1990) The six advantages to games and their use in treatment. Transactional Analysis Journal, 20, 214-220

Basch, M.F. (1988) Understanding psychotherapy : The science behind the art. New York : Basic Books

Bergman, S.J. (1991) Men’s psychological development : A relationship perspective. Works in progress, n°48. Wellesley, MA : The Stone Center, Wellesley College

Berne, E. (1961) Transactional analysis in psychotherapy : A systematic individual and social psychiatry. New York : Grove Press

Berne, E. (1964) Games people play : The psychology of human relationships. New York : Grove Press

Berne, E. (1972) What do you say after you say hello ? : The psychology of human destiny. New York : Grove Press

Bowlby, J. (1969) Attachment. Volume 1 of Attachment and loss. New York : Basic Books

Bowlby, J. (1973) Separation : Anxiety and anger. Volume II of Attachment and loss. New York : Basic Books
Bowlby, J. (1980) Loss : Sadness and depression. Volume III of Attachment and loss.New York : Basic Books

Buber, M. (1958) I and Thou (R.G. Smith, Trans.) New York : Scribner. (original work published 1923)

Clark, B.D. (1991), Empathic transactions in the deconfusion of child ego states. Transactionel Analysis Journal, 21, 92-98

Erskine, R.G. (1975) The ABC’s of effective psychotherapy. Transactional Analysis Journal, 5, 163-165

Erskine, R.G. (1980) Script cure : behavioral, intrapsychic and physiological. Transactional Analysis Journal, 10, 102-106

Erskine, R.G. (1982a) Supervision of psychotherapy : Models for professional development. Transactional Analysis Journal, 12, 314-321

Erskine, R.G. (1982b) Transactional Analysis and family therapy. In A.M. Horne & M.M. Ohlsen and contributors, Family counseling and therapy (pp. 245-275).Itasca, IL : F.E. Peacock Publishers

Erskine, R.G. (1987) A structural analysis of ego : Eric Berne’s contribution to the theory of psychotherapy. In Keynote speeches : Delivered at the EATA conference, July 1986, Noordwikerhout, The Netherlands, Geneva, Switzerland : European Association for Transactional Analysis

Erskine, R.G. (1988) Ego structure, intrapsychic function and defense mechanisms : A commentary on Eric Berne’s original theoretical concepts. Transactional Analysis Journal, 18, 15-19

Erskine, R.G. (1989) A relationship therapy : developmental perspectives. In B.R. Loria (Ed),Developmental theories and the clinical process : Conference proceedings of the Eastern Regional Transactional Analysis Conference (pp.123-135). Madison, WI : Omnipress
Erskine, R.G. (1991a) The psychotherapy of dissociation : inquiry, attunement and involvement.In B.R. Loria (Ed), The Stamford papers : Selections from the 29th Annual International Transactional Analysis Association Conference (pp. 53-58). Madison, WI : Omnipress.

Erskine, R.G. (1991b) Transactional analysis and family therapy. In A.M. Horne & J.L. Passmore & contributors, Family counseling and therapy (2nd ed) (pp. 498-529). Itasca, IL : F.E. Peacock Publishers

Erskine, R.G. (1991c) Transference and transactions : Critique from an intrapsychic and integrative perspective. Transactional Analysis Journal, 21, (63-76)

Erskine, R.G. (1993) Inquiry, attunement and involvement in the psychotherapy of dissociation. Transactional Analysis Journal, 23, (184-190)

Erskine, R.G. (1994) Shame and self-rightneousness : Transactional analysis perspectives and clinical interventions. Transactional Analysis Journal, 24 (86-102)

Erskine R.G. (1995, August) A transactional analysis theory of methods. Keynote speech presented at the 33re Annual Conference of the International Transactional Analysis Association, San Francisco, CA. (Also available as a cassette recording KN-2 from Repeat Performance, Hobart, IN)

Erskine, R.G. & Moursund, J.P. (1988) Integrative psychotherapy in action. Newbury Park, CA : Sage Publications

Erskine, R.G. & Trautmann, R.L. (1993) The process of integrative psychotherapy. In B.R. Loria (Ed.), The boardwalk papers : Selections from the 1993 Eastern Regional Transactional Analysis Association Conference (pp. 1-26). Madison, WI : Omnipress

Erskine, R.G. & Zalcman, M.J. (1979) The racket system : A model for racket analysis. Transactional Analysis Journal, 9, (51-59)

Fairbairn, W.R.D. (1952) An object-relations theory of the personality. New York : Basic books

Fraiberg, S. (1982) Pathological defenses in infancy. Psychoanalytic Quarterly, 51, (612-635)

Guntrip, H. (1971) Psychoanalytic theory, therapy and the self. New York, Basic Books

Khan, M.M.R. (1963) The concept of cumulative trauma. In R.S. Eissler, A. Freud, H. Hartman & M. Kris (Eds.), Psychoanalytic study of the child, XVIII (pp. 286-306). New York: International Universities Press

Kohut, H. (1971) The analysis of the self. New York: International Universities Press

Kohut, H. (1977) The restoration of the self: A systematic approach to the psychoanalytical treatment of narcissistic personality disorder. New York : International Universities Press

Miller, J.B. (1986) What do we mean by relationships ? Works in progress, n°22. Wellesley, MA : The Stone Center, Wellesley College

Perls, F.S. (1944) Ego, hunger and aggression : a revision of Freud’s theory and method. Durban, RSA : Knox Publishing

Perls, F.S, Hefferline, R.F., and Goodman, P. (1951) Gestalt therapy : Excitement and growth in the human personality. New York: Julian Press

Rogers, C.R. (1951) Client-centered therapy: its current practice, implications an theory. Boston : Houghton Mifflin

Stern, D.N (1985) The interpersonal world of the infant: a view from psychoanalysis and developmental psychology. New York : Basic Books

Stern, S (1994) Needed relationships and repeated relationships: an integrated relational perspective. Psychoanlytic Dialogues, 4(3), 317-345
Stolorow, R.D., Brandschaft, B. & Atwood, G.E (1987) Psychoanlytical treatment: An intersubjective approach. Hillsdale, NJ : The Analytic Press

Sullivan, H.S. (1953) The interpersonal theory of psychiatry (H.S. Perry & M.L. Gawel, Eds.) New York: Norton

Surrey, J.L. (1985) The self-in-relation: A theory of women’s development. Works in progress, N°13. Wellesley, MA : The Stone Center, Wellesley College

Trautmann, R.L.& Erskine, R.G. (1981) Ego state analysis : A comparative view. Transactional Analysis Journal, 11, 178-185

Winnicott, D.W. (1965). The maturational processes and the facilitating environment: Studies in the theory of emotional development. New York: International Universities Press

Wolf, E.S. (1988) Treating the self: Elements of clinical self psychology. New York : Guilford Pres

Adaptare dupa “Methods of an Integrative Psychotherapy” – Richard G. Erskine and Rebecca L. Trautmann

Concepte in Psihoterapia Integrativahttps://www.cabinetpsihoterapieintegrativa.ro/wp-content/uploads/2016/08/psihoterapieintegrativa-medode.jpghttps://www.cabinetpsihoterapieintegrativa.ro/wp-content/uploads/2016/08/psihoterapieintegrativa-medode-150x150.jpg Alexandru Oros Psihoterapie integrativa
Concepte in psihoterapia integrativa Concepte in Psihoterapia Integrativa reprezinta un material introductiv in paradigma integrativa.Termenul 'integrativ', asa cum este utilizat in abordarea specifica a psihoterapiei integrative, imbraca mai multe semnificatii. In primul rand, se refera la procesul de integrare a personalitatii, care presupune ajutorul oferit clientilor spre a deveni constienti si...
<h2><strong>Concepte in psihoterapia integrativa</strong></h2> Concepte in Psihoterapia Integrativa reprezinta un material introductiv in paradigma integrativa.Termenul "integrativ", asa cum este utilizat in abordarea specifica a psihoterapiei integrative, imbraca mai multe semnificatii. In primul rand, se refera la procesul de integrare a personalitatii, care presupune ajutorul oferit clientilor spre a deveni constienti si pentru a asimila continuturile starilor Eului, fragmentate si fixate, intr-un Eu neopsihic integrat, urmarind o dezvoltare de sine care sa reduca folosirea mecanismele de aparare si a unui anumit scenariu de viata,  propunand o pozitie de reangajare in viata, in relatii sociale si intr-o viata plina de contact. Acest proces presupune crearea unui intreg, astfel incat aspectele pierdute ale Eu-lui, inconstiente si nerezolvate, sa faca parte dintr-un Sine coeziv. (Erskine & Trautmann, 1993) <h3>Integrativ</h3> "Integrativ" se refera, de asemenea, la integrarea teoriei – aducerea laolalta a abordarilor psihoterapeutice din punct de vedere afectiv, cognitiv, comportamental, fiziologic si sistemic. Un alt punct central in psihoterapia integrativa, este stabilirea daca fiecare dintre aceste domenii – afectiv, comportamental, cognitiv, fiziologic – este deschis sau inchis contactului (intern sau extern) si aplicare unor metode care sa le intensifice (Erskine, 1975, 1980, 1982a). Conceptul de contact -intern si extern - este folosit in perspectiva dezvoltarii umane, in care fiecare faza a vietii prezinta sarcini de dezvoltare importante, o sensibilitate unica in relatiile cu ceilalti, si oportunitati pentru noi achizitii. Termenul de psihoterapie integrativa, asa cum este folosit in acest articol, cuprinde ambele semnificatii. Psihoterapia integrativa ia in considerare mai multe abordari ale functionarii umane: psihodinamica, centrata pe client, behaviorista, terapie familiala, terapia Gestalt, terapia corporala influentata de Reich, terapia fondata pe teoriile relatie-obiect, teoria psihanalitica a Sinelui, Analiza Tranzactionala - care reprezinta soclul principal al teoriei si a metodei noastre. Fiecare dintre acestea ofera o explicatie valabila a functionarii si a comportamentului psihologic si fiecare dintre ele ofera o valoare in plus cand este integrata selectiv in celelalte. (Erskine & Moursund). <h3><strong>Contact si relatii </strong></h3> Una dintre premisele principale ale psihoterapiei integrative este ca nevoia de relatie constituie o experienta esentiala in motivatia comportamentului uman, iar <a href="https://www.cabinetpsihoterapieintegrativa.ro/psihoterapia-integrativa/">contactul</a> este mijlocul prin care este satisfacuta această nevoie. Subliniem importanta contactului atunci cand folosim gama de modalitati mai sus mentionate. Contactul are loc in interior(intern) si in exterior(extern): el implica o deplina conștientizare a senzatiilor, sentimentelor, activitatii senzorio-motorii, gandurilor si amintirilor care se produc in interiorul individului, si trecerea spre constientizarea deplina a evenimentelor exterioare asa cum sunt inregistrate de organele senzoriale. <h3>Contact intern și extern</h3> Prin contact intern și extern, experientele fac obiectul unui continuu proces de integrare. Atunci cand contactul este intrerupt, nevoile nu sunt satisfacute. Atunci cand o nevoie nu este satisfacuta la un moment dat sau nu se încheie într-un mod cât mai natural, ea va cauta o incheiere artificiala, care va diminua lipsa de confort (datorata unei nevoi nesatisfacute). Aceste "incheieri" artificiale sunt substanta reactiilor de supravietuire si a alegerii scenariilor de viata pe cale sa se fixeze. Ele sunt evidente in cazul negarii afectului, a schemelor comportamentale devenite obisnuințe, a inhibițiilor de ordin neurologic din corp, a credintelor limitative care incorseteaza spontaneitatea si flexibilitatea, in rezolvarea problemelor si in relatia cu ceilalti. Fiecare intrerupere defensiva a contactului impiedica constientizarea. (Erskine, 1980; Erskine & Trautmann, 1993) De asemenea, contactul se refera la calitatea tranzactiilor schimbate intre doua persoane: constiinta simultana de sine si a interlocutorului, o intalnire sensibila cu celalalt, și o recunoastere autentica a propriului Sine. Psihoterapia integrativa coreleaza constructe de la numeroase si diferite scoli teoretice. Pentru ca o teorie sa fie integrativa, nu doar eclectica, ea trebuie sa separe  conceptele si ideile care nu sunt coerente in plan teoretic, pentru a forma un nucleu de constructe bine organizate, care sa informeze si sa ghideze procesul psihoterapeutic. O trecere in revista a literaturii psihologice si psihoterapeutice releva ca cel mai consistent concept intalnit este conceptul de relatie. (Erskine, 1989). De la inceputul unei teorii a contactului, propusa de Laura și Frederick Perls (Perls, 1944; Perls, Hefferline & Goodman, 1951) trecand prin Rogers si prin terapia sa centrata pe client (1951), premisa lui Fairbairn, conform careia oamenii cauta relatia inca de la inceputul vieții si pe tot parcursul acesteia, accentul lui Sullivan pus asupra contactului interpersonal, teoriile relatiei la Winnicott si Guntrip, (1971), si aplicațiile clinice corespondente, teoriile lui Berne despre Starile Eului si Scenariul de viata, (1961, 1972), Kohut (1971, 1977) si aplicarea, prin succesorii sai, a "chestionarului empatic sustinut" (Stolorow, Brandschaft & Atwood, 1987, p. 10), teoriile relatiei dezvoltate de Stone Center (Bergman, 1991; Miller, 1986; Surrey, 1985), filozofia relatiei Eu- Tu, a lui Buber (1923/1958), a existat o intreaga succesiune de profesori, scriitori si terapeuți, care au subliniat faptul ca relatiile – atat in primii ani de viata, cat si la maturitate – sunt sursa a ceea ce da sens si validare Sinelui. Literatura de specialitate privind dezvoltarea umană conduce la intelegerea faptului ca sentimentul de sine si stima de sine emerg contactului in relatie. De la fundamentul teoretic al contactului in relatie, legat de conceptul lui Berne (1961) de la Starile Eului (si mai ales de la Starile Eului Copil fixate) (Erskine, 1987, 1988; Trautmann & Erskine, 1981) provine focusarea pe dezvoltarea coplului. Lucrarile lui Stern (1985, 1995) si ale lui Bowlby (1969, 1973, 1980) au o influenta asupra perspectivei integrative, in mare masura datorita accentului lor asupra atasamentului timpuriu și asupra nevoii naturale, pe tot parcursul vietii, de a fi în relatie. Bowlby a subliant importanta legaturilor fizice timpurii care se prelungesc  creand un nucleu visceral din care se vor naste experientelor Sinelui si ale celuilalt. Cand un astfel de contact nu se produce in acord cu nevoile relationale ale copilului, se va produce o aparare fiziologica impotriva pierderii contactului (Fraiberg, 1982). Psihoterapia integrativa recurge la multiple perspective asupra functionării umane, insa intotdeauna plecand de la principiul ca relatia client/terapeut este cruciala. Conceptele de contact in relatie, starile Eului, functia intrapsihica, transfer si tranzactii, nevoi relationale si reciprocitate afectiva, procesul de dezvoltare si Scenariu de viata se situeaza in centrul teoriei noastre integrative. Psihoterapeutul  foloseste propriul Sine stimuland in client procesul de dezvoltare și integrare a contactului, in satisfacerea nevoilor relationale (Erskine, 1982a). Procesul numit armonizare(acordaj) este de o importanta primordiala, implicand nu doar o focalizare pe ganduri, sentimente, comportamente sau senzatii fizice, dar si pe ceea ce Stern a numit (1985) "afectele vitalitatii" (p. 156). Scopul nostru este crearea experientei unei conexiuni neintrerupte cu sentimentele. Dezvoltarea sentimentului de sine al clientului si sentimentul de a fi in relatie par a fi cruciale in procesul de integrare, mai ales cand au existat traume specifice, care au fragmentat Eul si cand anumite aspecte ale Sinelui au fost refuzate, negate din cauza intreruperilor cumulative in  contact in relatie. (Erskine, 1991a, 1993, 1994). Premisa centrala a practicii psihoterapiei integrative este ca integrarea se poate produce printr-o varietate de modalitati – afective, comportamentale, cognitive si fiziologice (Erskine, 1975, 1980) – dar intr-o maniera si mai eficienta atunci cand exista o relatie terapeutica interpersonala, respectuoasa si in contact. (Erskine, 1982a). Ancheta, armonizarea si implicarea sunt metode orientate pe relatie, care faciliteaza contactul. <strong>Metode - Ancheta</strong> In cadrul anchetei se pleaca de la ipoteza ca terapeutul nu cunoaste nimic din ceea ce a trait clientul si ca trebuie sa faca un efort continuu pentru a ntelege sensul subiectiv al comportamentului clientului si al procesului sau intrapsihic. Procesul anchetei presupune ca terapeutul sa fie deschis spre descoperirea perspectivei clientului, in timp ce clientul descopera sentimentul sau de sine, cu  fiecare intrebare pusa de catre terapeut, intrebari menite sa creasca gradul de conștientizare al clientului. Prin explorarea cu respect a experientei fenomenologice a clientului, acesta va deveni din ce in ce mai constient de nevoile sale relationale, de sentimentele si comportamentele sale, actuale si arhaice. Afectele, gandurile, fantasmele, credintele Scenariului, miscarile sau tensiunile corporale, sperantele si amintirile care au fost mentinute in afara campului conștiintei, sunt constientizate. Datorită acestei constientizari crescute si a non-activarii defenselor interne, nevoile si sentimentele posibil ramase fixate sau nerezolvate din cauza trairilor anterioare, vor putea fi integrate unui Sine mult mai in contact. Subliniem fptul ca procesul  anchetei este la fel de important, daca nu mai important, ca si continutul acesteia. Investigatia, intrebarile terapeutului trebuie sa empatizeze cu experienta subiectiva a clientului, pentru a fi eficiente in descoperirea și evidentierea fenomenelor interne si in descoperirea intreruperilor de contact, interne si externe. Acest tip de ancheta necesita un interes real referitor la experientele subiective ale clientului si la modalitatea acestuia de a le da sens. Procesul anchetei include intrebari despre ceea ce simte clientul in timp ce vorbeste, ce a experimentat – el si altii(inclusiv psihoterapeutul), și ce semnificatii sau ce concluzii trage din acest lucru. Experienta noastra arata ca clientii vor revela fantasme reprimate si dinamici intra-psihice non constiente, cand intrebarile sunt puse cu sensibilitate. Acest lucru permite, atat clientului cat si terapeutului, o intelegere gradata a clientului, experientele pe care el/ea le-a trait, cand sau cum a intrerupt contactul. In ceea ce priveste fricile clientului, anticiparile si asteptarile sale, ancheta terapeutica scoate la lumina transferul din prezent sau trecut , defensele arhaice si rupturile relaționale. In cadrul perspective integrative, transferul poate fi vazut astfel: 1. mijloacele prin care clientul isi poate descrie trecutul, nevoile sale de dezvoltare care au suferit un esec si mecanismele de aparare care au fost create pentru a compensa. 2. rezistenta in a-si aminti si, in mod paradoxal, o punere inconstienta in act a evenimentelor traite in copilarie (relația care se repetă). 3. expresia unui conflict intrapsihic si dorinta de a ajunge la satisfacerea nevoilor relationale si la intimitate in relatii - relație necesara, din punct de vedere terapeutic. 4.  expresia cautarii psihologice universale constand din organizarea experientei si atribuirea unui sens. Această viziune integrativă a transferului este esentiala pentru a explica transferul asupra relatiei care se repeta (Stern, 1994);  tranzactiile pot fi de natura non-transferentiala si pot privi doar relatia acum si aici dintre terapeut si client. (Erskine, 1991c). Ancheta poate include o explorare a conflictelor intrapsihice si ale trairilor din copilarie, continuand cu o serie de intrebari referitoare la trecut, la momentul cand a avut loc experienta, la natura relatiilor importante din viata persoanei. Prin aceasta ancheta, exploram credintele cuprinse in Scenariu, comportamentele, fantasmele si experiențele care le-au intărit(Erskine&Zalcman, 1979). Bach, S. (1985) Narcissistic states and the therapeutic process. New York : Jason Aronson Bary, B.B., & Hufford, F.M. (1990) The six advantages to games and their use in treatment. Transactional Analysis Journal, 20, 214-220 Basch, M.F. (1988) Understanding psychotherapy : The science behind the art. New York : Basic Books Bergman, S.J. (1991) Men's psychological development : A relationship perspective. Works in progress, n°48. Wellesley, MA : The Stone Center, Wellesley College Berne, E. (1961) Transactional analysis in psychotherapy : A systematic individual and social psychiatry. New York : Grove Press Berne, E. (1964) Games people play : The psychology of human relationships. New York : Grove Press Berne, E. (1972) What do you say after you say hello ? : The psychology of human destiny. New York : Grove Press Bowlby, J. (1969) Attachment. Volume 1 of Attachment and loss. New York : Basic Books Bowlby, J. (1973) Separation : Anxiety and anger. Volume II of Attachment and loss. New York : Basic Books Bowlby, J. (1980) Loss : Sadness and depression. Volume III of Attachment and loss.New York : Basic Books Buber, M. (1958) I and Thou (R.G. Smith, Trans.) New York : Scribner. (original work published 1923) Clark, B.D. (1991), Empathic transactions in the deconfusion of child ego states. Transactionel Analysis Journal, 21, 92-98 Erskine, R.G. (1975) The ABC's of effective psychotherapy. Transactional Analysis Journal, 5, 163-165 Erskine, R.G. (1980) Script cure : behavioral, intrapsychic and physiological. Transactional Analysis Journal, 10, 102-106 Erskine, R.G. (1982a) Supervision of psychotherapy : Models for professional development. Transactional Analysis Journal, 12, 314-321 Erskine, R.G. (1982b) Transactional Analysis and family therapy. In A.M. Horne & M.M. Ohlsen and contributors, Family counseling and therapy (pp. 245-275).Itasca, IL : F.E. Peacock Publishers Erskine, R.G. (1987) A structural analysis of ego : Eric Berne's contribution to the theory of psychotherapy. In Keynote speeches : Delivered at the EATA conference, July 1986, Noordwikerhout, The Netherlands, Geneva, Switzerland : European Association for Transactional Analysis Erskine, R.G. (1988) Ego structure, intrapsychic function and defense mechanisms : A commentary on Eric Berne's original theoretical concepts. Transactional Analysis Journal, 18, 15-19 Erskine, R.G. (1989) A relationship therapy : developmental perspectives. In B.R. Loria (Ed),Developmental theories and the clinical process : Conference proceedings of the Eastern Regional Transactional Analysis Conference (pp.123-135). Madison, WI : Omnipress Erskine, R.G. (1991a) The psychotherapy of dissociation : inquiry, attunement and involvement.In B.R. Loria (Ed), The Stamford papers : Selections from the 29th Annual International Transactional Analysis Association Conference (pp. 53-58). Madison, WI : Omnipress. Erskine, R.G. (1991b) Transactional analysis and family therapy. In A.M. Horne & J.L. Passmore & contributors, Family counseling and therapy (2nd ed) (pp. 498-529). Itasca, IL : F.E. Peacock Publishers Erskine, R.G. (1991c) Transference and transactions : Critique from an intrapsychic and integrative perspective. Transactional Analysis Journal, 21, (63-76) Erskine, R.G. (1993) Inquiry, attunement and involvement in the psychotherapy of dissociation. Transactional Analysis Journal, 23, (184-190) Erskine, R.G. (1994) Shame and self-rightneousness : Transactional analysis perspectives and clinical interventions. Transactional Analysis Journal, 24 (86-102) Erskine R.G. (1995, August) A transactional analysis theory of methods. Keynote speech presented at the 33re Annual Conference of the International Transactional Analysis Association, San Francisco, CA. (Also available as a cassette recording KN-2 from Repeat Performance, Hobart, IN) Erskine, R.G. & Moursund, J.P. (1988) Integrative psychotherapy in action. Newbury Park, CA : Sage Publications Erskine, R.G. & Trautmann, R.L. (1993) The process of integrative psychotherapy. In B.R. Loria (Ed.), The boardwalk papers : Selections from the 1993 Eastern Regional Transactional Analysis Association Conference (pp. 1-26). Madison, WI : Omnipress Erskine, R.G. & Zalcman, M.J. (1979) The racket system : A model for racket analysis. Transactional Analysis Journal, 9, (51-59) Fairbairn, W.R.D. (1952) An object-relations theory of the personality. New York : Basic books Fraiberg, S. (1982) Pathological defenses in infancy. Psychoanalytic Quarterly, 51, (612-635) Guntrip, H. (1971) Psychoanalytic theory, therapy and the self. New York, Basic Books Khan, M.M.R. (1963) The concept of cumulative trauma. In R.S. Eissler, A. Freud, H. Hartman & M. Kris (Eds.), Psychoanalytic study of the child, XVIII (pp. 286-306). New York: International Universities Press Kohut, H. (1971) The analysis of the self. New York: International Universities Press Kohut, H. (1977) The restoration of the self: A systematic approach to the psychoanalytical treatment of narcissistic personality disorder. New York : International Universities Press Miller, J.B. (1986) What do we mean by relationships ? Works in progress, n°22. Wellesley, MA : The Stone Center, Wellesley College Perls, F.S. (1944) Ego, hunger and aggression : a revision of Freud's theory and method. Durban, RSA : Knox Publishing Perls, F.S, Hefferline, R.F., and Goodman, P. (1951) Gestalt therapy : Excitement and growth in the human personality. New York: Julian Press Rogers, C.R. (1951) Client-centered therapy: its current practice, implications an theory. Boston : Houghton Mifflin Stern, D.N (1985) The interpersonal world of the infant: a view from psychoanalysis and developmental psychology. New York : Basic Books Stern, S (1994) Needed relationships and repeated relationships: an integrated relational perspective. Psychoanlytic Dialogues, 4(3), 317-345 Stolorow, R.D., Brandschaft, B. & Atwood, G.E (1987) Psychoanlytical treatment: An intersubjective approach. Hillsdale, NJ : The Analytic Press Sullivan, H.S. (1953) The interpersonal theory of psychiatry (H.S. Perry & M.L. Gawel, Eds.) New York: Norton Surrey, J.L. (1985) The self-in-relation: A theory of women's development. Works in progress, N°13. Wellesley, MA : The Stone Center, Wellesley College Trautmann, R.L.& Erskine, R.G. (1981) Ego state analysis : A comparative view. Transactional Analysis Journal, 11, 178-185 Winnicott, D.W. (1965). The maturational processes and the facilitating environment: Studies in the theory of emotional development. New York: International Universities Press Wolf, E.S. (1988) Treating the self: Elements of clinical self psychology. New York : Guilford Pres Adaptare dupa "Methods of an Integrative Psychotherapy" - <em>Richard G. Erskine and Rebecca L. Trautmann</em>